Gedichte ins Rumänische

 

Sa iubim...

Sa iubim natura
ca sa fim ceea ce suntem,
sa iubim arta
ca sa traim vesnic,
sa iubim florile
s-avem parfumul lor,
sa iubim soarele
sa fim mereu senini
sa iubim pasarile
ca sa zburam spre înaltimi,
sa iubim muntele
s-avem taria lui,
sa ne iubim între noi
ca de aceea suntem oameni!

Ars poetica

Te caut in parfumul florilor,
în linistea si decorul stelar al moptii!
Te caut
în susurul izvoarelor dimineata.
Zâmbetul ochilor tai -
ca doua picaturi de cer -
imi lumineaza drumul.
Te caut...

Acolo unde tu nu esti

Ce-absurd e totul fara tine,
nimic n-are culoare daca nu esti tu,
mirosul florilor se pierde-
nici razele de soare nu-ncalzesc,
iar noptile sunt fara stele
acolo unde tu nu esti...


Liniste marina
- dupa Goethe-

Grea tacere peste ape,
scânteind se vede marea,
pe întinderea albastra
valuri dorm si doarme zarea.

Neclimtit în jur e totul,
nici o zbatere de vânt,
luminând în departare
totu-i mut ca în mormânt.

Amutit-au pescarusii
dorm si ei întru visare,
jur în jur se pierde totul
noaptea-ncet ca sa coboare...


Si plâng si ard si ma mistui...


Ma vezi Stapâne! - sunt floare,
maracine, ori pasare,
ori poate sunt nimica,
dar, vai, eu totusi plâng.

Prea bine stiu
sunt flacara si ma voi stinge,
ori sunt lumina, umbra si nevoi,
dar, vai, eu totusi ard.

Sunt fara de putinta,
O! mi-e inima straina,
darui-voi Tie cântul meu,
dar, vai, da-mi pacea sa ma mistui...

 


Autoportret


Chipul meu e noaptea
care ascunde lampa de rugaciune
a cuvintelor nerostite.
Mâini apropiate sîngereaza cu praf de stele
glasul pamântului.
Eu sunt in cautarea izvorului
care adapa copilaria vesnica
si a zilei ce nu cunoaste amurg!



A fi liric

In fântâna adâncului meu
e focul ce-ncalzeste o stea
care nu se arata...
Flacarile ies si se revarsa
lânga gura fântânii
unde apoi se sting
cu fiecare lacrima a rostirii...


Haiku

Liniste-n umbra
oprita de un greier;
cântecul lunei
.

 


Poete, spiritul tau...

Poete, spiritul tau
dantuie-n nemarginire
chemat peste mari
de iubiri nepatrunse catre tainice lumini.

Sub cer binecuvântat
Ridica ulciorul pamântului tau
Si soarbe-n tacere cântul mioritei!


Si totusi


In linistea noptii
stele mici de argint
asezate abstract
si în acelasi timp geometric
formeaza decorul cel mai frumos
pentru doua inimi
care se apropie si bat la fel;
Totul se transforma în vis...
atât se simplu pare a fi
si atât de omenesc

Si totusi... ce mare e distanta între oameni!


***

Au ramas doar temple-acum povesti,
povestite în întunericul noptii
ce a cazut peste noi.
Alatarul din coltul camerei
nu mai are lumini,
ci doar pânze de paianjen
ce acopera conturul credintei.
Ingerii cu aripi de plumb
s-au prabusit pe pamânt
si împart cu noi misterul vietii si
si al mortii.


***

De nu m-ar apasa
pamântul din mine
ah, Diotima,
cât de sus, cât de sus
as zbura...


***

In cântul unui bucium
un zeu nevazut
îsi cheama plângând gurile de rai...

***

Putin câte putin
ma dezbrac de haina
pe care o port,
talmacind în slove
dansul sufletului meu...


***

În fiecare clipa a amurgului
lacrimile iubirii
îsi cheama izvoarele
pentru a spala ziua
ce curând apune...


***

Urlet ce nu se aude -
Vai! -
Într-o simpla negatie
a firescului...


***

Lumina ce zace înaintea mea
izvorâta dinintunericul noptii
deschide singuratatii mele
linistea din urma...

***

Mai lasama s-adorm
pe bratul tau,
sub veghea ta - trezindu-ma -
s-aud colindul!


***


Prieten drag -
nu îti doresc sa stralucesti în imediat,
ci îti doresc bucuria de a vedea, împlinindu-se
cu fiecare zi ce trece
frumusetea unui mare gând!


***

Intr-o zi - cred ca ieri -
am rupt o floare
si am rugat-o sa-mi vorbesca de tine,
iar ea, frumoasa,
a-nceput sa-nfloresca...

 


***

Curând sedea-voi iar
la umbra zâmbetului tau,
simtind cum tainic clipele rodesc
în faguri de sarut -
ce poarta vesnicii aievea...

***

Ce putin lucru si totusi
cât de maret este sentimentul revenirii acasa.
Prieten drag -
îti doresc bucuria de a gazdui o asemenea simtire!

***

Nu foarte des, dar îti doresc
sa vrei - din când în când -
sa ramâi singur doar cu tine!

***

Prietene,
sa poti savura lenea contemplatiei,
dar si agitatia omului modern cu agenda încarcata -
asta îti doresc!

***

Ca -ntr-un sirag imparatesc de stele
se mistuie minutele iubirii noastre luminand -
iar dorul nostru neinceat adapa
cuvintele ce tainic ti le spun ...

***

Muzica lui Chopin
pluteste in armoniile cerului asemeni
unui luceafar in oceanul infinit de stele,
iar apoi se mistuie luminand in vesnicie!



©2002Cosmin Neidoni